La 9 octombrie 1941 începea deportarea evreilor români în Transnistria, una dintre cele mai întunecare pagini din istoria modernă a României. O istorie pe care acum ne-o asumăm, ca un semn că înțelegem ce am greșit, și că facem ceea ce trebuie pentru a nu o mai repeta.

Deportarea evreilor a fost forma cea mai dramatică a unui eșec democratic, care a însemnat limitarea drepturilor și libertăților cetățenești, apariția și afirmarea unor forțe politice extremiste, xenofobe, anti-semite, care au folosit violența pentru a-și atinge obiectivele. Din păcate, vocea lor a fost ascultată de destui români, care au acceptat politicile discriminatorii față de minorități.

Trăim într-o lume complicată; condițiile care au dus la acel eșec se pot repeta oricând. De aceea este important să reamintim mereu românilor unde duc intoleranța, anti-semitismul, discriminarea. Vina pentru Holocaust nu este colectivă, nu se referă la o națiune. O națiune poate însă face, prin solidaritate și prin credința în dreptul fiecărui membru al său de a se bucura neîngrădit de libertate, ca istoria să nu se repete. 

Astăzi marcăm 10 ani de la deschiderea oficială a Institutului „Elie Wiesel”. Apreciez munca depusă în acest ultim deceniu pentru păstrarea memoriei comunității evreiești din România, care a fost și este o parte a națiunii române și a istoriei ei, pentru promovarea toleranţei şi a solidarităţii, pentru buna funcţionare a democraţiei româneşti, pentru imaginea ţării noastre în lume. Împreună putem vindeca rănile trecutului și putem construi un viitor mai bun pentru toți românii, dincolo de etnie sau credință.