A trecut euforia căderii guvernului PDL-UDMR-UNPR, s-au risipit şi ecourile mini-vacanţei de 1 Mai. A fost plăcut, căci nimic nu e mai reconfortant decât sentimentul eliberării de un soi de blestem care căzuse, parcă, pe capul nostru.
Acum e momentul faptelor. Ştiu că lumea aşteaptă foarte multe de la noul guvern, de la noua majoritate. Sunt multe neajunsuri, multe nevoi şi multe nedreptăţi ce se cer îndreptate. N-am să reiau aici tema „dezastruoasei moşteniri”. Aţi auzit-o până nu de mult: fosta Putere, deşi moştenise opt ani de creştere continuă, deşi avea la dispoziţie un program anti-criză similar celor din Franţa, Germania sau Polonia şi o strategie de dezvoltare durabilă, ne-a împuiat capul cu „dezastruoasa moştenire”.
Însă menirea noului guvern nu este cea de a aduce Raiul pe pământ. Nu are nici timpul, nici mijloacele să o facă. Vistieria nu este plină, cum în mod iresponsabil au sugerat foştii guvernanţi. E nevoie de o guvernare solidă, instalată prin alegeri, pentru a schimba drumul nefast pe care ne aflăm de trei ani de zile.
Ceea ce se poate şi trebuie făcut, sunt două seturi de măsuri: 1) anularea tuturor deciziilor ilegale luate de fosta Putere, de la vânzarea pe nimic a resurselor ţării şi până la înfiinţarea secţiei maghiare la UMF Târgu Mureş, de la revocarea Robertei Anastase şi până la încetarea delegării lui Daniel Morar la DNA, şi 2) asigurarea condiţiilor pentru desfăşurarea corectă a alegerilor de anul acesta. Toate sistemele gândite de fosta Putere pentru a deforma sensul votului – mita electorală, turismul electoral, implicarea unor servicii militarizate, votul prin corespondenţă al Diasporei şi alte inginerii – trebuie destructurate.
Căci ţara aşteaptă nu numai creşterea nivelului de trai. Aşteaptă în primul rând dreptate. Socială şi legală. Românii nu sunt copii, ştiu că în 6 luni nimeni nu le poate tripla salariile. Dar ştiu şi că au fost minţiţi şi batjocoriţi trei ani de zile. Iar asta trebuie să înceteze. Acestea sunt faptele pe care cetăţenii le aşteaptă de la noi.