În anul Centenarului Marii Uniri, rolul culturii în societate a fost recunoscut de Guvern prin faptul că sarcina coordonării aniversării acestui moment a fost atribuită Ministerului Culturii și Identității Naționale. Și tot anul acesta, a fost promovată o ordonanță de urgență prin care culturii i s-a promis un buget de un miliard de euro în următorii ani. Nu contestă nimeni creșterea interesului factorilor de decizie politică pentru un domeniu pe nedrept, și dureros, marginalizat.

Trebuie să remarc faptul că acum Ministerul Culturii este problema, prin incapacitatea sa la vârf din acest an de a genera programe și proiecte de investiții, prin care să fie cheltuiți acești bani. Acest lucru se datorează lipsei de viziune, ceea ce a însemnat și inexistența unui proiect unitar pentru Centenar. Un minister al Culturii și Identității Naționale trebuia să ne ofere tuturor o sărbătoare națională a culturii. Acest lucru nu s-a întâmplat, iar sentimentul care ne încearcă pe toți, fie că vrem să recunoaștem sau nu public asta, este cel de jenă că nu am fost în stare să sărbătorim Centenarul măcar la intensitatea la care simțim importanța lui. Această lipsă de viziune duce la economii, iar o rectificare bugetară pe minus nu este, până la urmă, un eveniment ieșit din comun. Doar că în timpul mandatelor mele acest lucru nu s-a întâmplat, mai mult, am reușit să aduc mai mulți bani pentru proiecte importante.

Surprinzător, cu o săptămână înainte de 1 Decembrie, la ultima rectificare bugetară Ministerului Culturii i s-au tăiat aproximativ 177 de milioane de lei, aproape 20% din bugetul său total, dacă excludem cele 150 de milioane destinate finanțării proiectelor dedicate Centenarului. Asta în timp ce Teatrul Național din Timișoara a fost cât pe ce să rateze participarea la Reuniunea Teatrelor Naționale din Chișinău, la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca s-a renunțat la foarte multe producții noi, iar luna trecută directoarea Teatrul de Operă și Balet “Oleg Danovski” din Constanța făcea un apel disperat la public să cumpere bilete, deoarece instituția nu mai are bani pentru a-și putea acoperi cheltuielile de funcționare. Acestea sunt doar trei exemple, cu o situație similară confruntându-se și alte instituții de spectacole sau concerte, care au fost nevoie să facă multe compromisuri pentru a putea plăti utilitățile.

Este nevoie de o analiză instituțională serioasă la Ministerul Culturii și la instituțiile de care acesta răspunde. Să nu poți cheltui banii din Bugetul și așa mic, pentru că nu generezi proiecte și nu poți să urmărești execuția bugetară, este deja prea mult. Vom avea de gestionat în anul care vine evenimente importante. Și suntem tot mai nepregătiți pentru asta. Reforma este obligatorie, se impune profesionalizarea tuturor direcțiilor Ministerului, și o mai riguroasă conlucrare cu Ministerul Finanțelor și cu ceilalți factori responsabili în domeniul finanțelor publice. Altminteri miliardul de euro cheltuiți pentru cultură în viitor va fi doar un vis. De fapt, un coșmar al incapacității administrative și al lipsei de răspundere.