Extrem de puține instituții înființate în urmă cu 150 de ani mai funcționează astăzi în România. Printre ele, o revistă culturală de excepție, ”Convorbiri Literare”, purtătoare a unei istorii ilustre și cu o misiune extrem de dificilă, aceea de a continua o tradiție de dialog și de spirit critic, așa cum au gândit-o inițiatorii ei.

Revistele literare sunt instituții fundamentale ale culturii române. Ele au contribuit decisiv la crearea României moderne, a spiritului public şi a ideilor celor mai înaintate în societatea românească, iar rolul lor istoric este departe de a se fi încheiat. Într-un fel, publicațiile literare sunt ultimele bastioane ale dezbaterii de idei, ale spiritului european şi ale performanței intelectuale în spațiul public românesc.

Nu întâmplător, revista ”Convorbiri literare” a apărut la Iași, adevărată capitală culturală a noului, pe atunci, stat român. Exista la Iași acel mediu de cultură propriu unor astfel de inițiative. Mediu de cultură care a rezistat în timp, trecând peste toate arsurile istoriei. O istorie care ne-a arătat și slăbiciunile, dar și punctele tari ale ceea ce numim ”spirit național”.

Cultura română are mereu nevoie de spirit critic și de dialog, cu sine și cu celelalte culturi și civilizații. Doar așa poate performa, poate rezista asaltului deculturalizării generale, superficialității, al falselor valori. Noi, ca societate, avem nevoie de dialog și de spirit critic, de solidaritate și de un veritabil cult al lucrului bine făcut.

Să nu uităm că la acest “deget de luminä” al spiritului critic, cum spunea E. Lovinescu, s-a făcut apel ori de câte ori literatura s-a aflat în pericol, fie că a fost vorba de perioada dictaturii antonesciene sau de cea a ultimului deceniu ceauşist. Iar întâmplarea face ca anul acesta să fie şi anul în care comemorăm 100 de ani de la moartea întemeietorului său, Titu Maiorescu. O coincidență care dă şi mai multă consistență ideii de întoarcere la spiritul critic  în cultura şi în societatea românească, fără de care tare mă tem că nu vom putea articula nici o atât de necesară Strategie Culturală Națională, nici un la fel de necesar Proiect de Țară, în această Europă care se pregăteşte de schimbări majore…

La aniversară, urez ”Convorbirilor literare” să persiste. Nu poate fi concepută literatura română fără spiritul ieşean, pe care revista îl reprezintă strălucit.