A fost secetă de sondaje în campania asta electorală. Față de potopul din alți ani, e o schimbare radicală. Acum nu știu dacă în bine, sau în rău. Sper un singur lucru: să ne fi învățat că sondajele – multe, puține, sau deloc – au rolul lor, de a da o idee despre cum se raportează oamenii la lideri și la partidele politice, la proiectele și la ofertele lor. Dar rolul lor în formarea intențiilor de vot este mult supraestimat Marea majoritate a celor care vin la vot n-o fac deciși de sondaje sau pentru a da satisfacții profesionale sociologilor. O fac pentru că se regăsesc, cu interesele lor, într-un program sau altul, se identifică, mai mult sau mai puțin, cu un candidat sau altul.
Așadar, nu este nicio surpriză sondajul făcut la București, la cererea lui Nicușor Dan. Se simte multă dezamăgire în felul în care sunt prezentate rezultatele. Poate ar fi fost candidatul de care ar fi avut nevoie ”drepta unită”. Dar ce a propus? Doar ”să ne unim, să nu câștige PSD!”? Ăsta este program pentru o capitală cât o țară?
Cred că nu atât candidații au fost problema dreptei, cât programul cu care vin. Și mai este ceva: măcar în ceea ce privește PDL, memoria populației funcționează. Deși unii se iluzionau că s-a uitat guvernarea Băsescu-Boc. Asta va fi o mare problemă pentru noul PNL. Care are în ALDE un adversar cu o imagine de partid liberal mult mai corectă și mai bine conturată.
E adevărat, cel mai corect sondaj este votul. Dar nici rezultatele sondajelor nu sunt de ignorat. Ele ne dau o imagine destul de corectă despre ce va fi duminică, după închiderea urnelor. Și tot ce putem spera este că opțiunile cetățenilor vor permite o guvernare corectă a Capitalei. Merităm asta.