De vineri, evreii celebrează sărbătoarea de Pesah (Paștele, rememorarea eliberării lor, prin intervenția divină, din robia egipteană), catolicii și protestanții sărbătoresc astăzi Sfintele Paști, iar ortodocșii, Floriile.
Atâtea sărbători care, deși reprezintă semne ale diferențelor dintre noi, ne unesc pe toți într-un gest de firească apropiere de Dumnezeu. Cu atât mai mult cu cât avem nevoie de această întoarcere la dimensiunea spirituală, într-o lume marcată de egoism și de cultul exclusiv al banului, de conflicte și de violență. Apropierea acestor sărbători ne sugerează, poate, și să fim mai solidari, mai respectuoși față de aproapele noastru aflat în dificultate și să îi întindem mai des mâna, chiar dacă nu are aceeași condiție socială, nu e de aceeași credință sau de aceeași etnie cu noi.
Recursul la sacru nu este, așa cum pretind unii, un răspuns primitiv sau retrograd la provocările prezentului, nici o reunoaștere a înfrângerii omului contemporan. Omul suferă, azi, din cauza incompletitudinii sale, din cauza neglijării tot mai pronunțate a valorilor spirituale, din cauza monotoniei unei existențe strict materiale. Regăsirea sacrului, a valorilor tradiției, poate reda modernității un suflu înnoitor, iar oamenilor, încrederea în viitorul lor.
Să folosim acest interval în care, timp de mai bine de o săptămână, cele două religii înrudite, iudaismul și creștinismul, celebrează, printr-o remarcabilă unitate în diversitate, regăsirea sacrului și reluarea legăturii cu Dumnezeu.
Evreilor le urez tradiționalul „Hag Pesah Sameah!”, creștinilor catolici și protestanți, Sfintele Paști cu lumină și bucurie, iar ortodocșilor, să se bucure de Intrarea Domnului în Ierusalim, în așteptarea Învierii Sale.
Tuturor celor care își serbează astăzi onomastica, le urez „La mulți ani”!