Fac parte dintre aceia care cred într-un enunț ce ține mai degrabă de Legile lui Murphy: „Orice soluție naște noi probleme!”. Este rândul britanicilor să-i verifice valabilitatea. Noi suntem deja campioni la acest capitol, și tot nu învățăm nimic. Ar fi de dorit ca britanicii, mai bine dotați, teoretic și practic, pentru democrație, să învețe ceva de pe urma Referendumului de ieri. Acum aș rămâne sceptic pe tema asta.

Cum remarca ieri cineva, este în continuare greu de aflat care este problema căreia retragerea Marii Britanii din UE îi era soluție. Poporul s-a pronunțat, mai degrabă cu gândul la o lungă serie de frustrări și nevoi strict locale, generate de politicile aplicate de guvernele locale succesive, începând cu acela condus de Doamna de Fier, în anii ’80. La fiecare eșec a fost mai simplu să se arate cu degetul către Bruxelles, nu că acolo toți ar fi niște îngerași. Britanicii n-au fost niciodată niște euro-entuziaști. Au aderat la UE mai degrabă dintr-un calcul rațional, decât dintr-un ideal. Acum cred că ieșirea din UE este tot rezultatul unui calcul rațional. Nu este!

Marea Britanie s-a schimbat profund ca urmare a revoluției neo-conservatoare din anii ’80. Iar cei care ieri au schimbat votul în favoarea ieșirii din UE sunt cei care în anii ’80 aveau între 20 și 30 de ani. Oameni care au suportat și suportă toate consecințele acestor schimbări, care nu sunt unele pozitive. E greu de spus acum ce anume i-a determinat să vadă în ieșirea din UE o soluție. Cert este că ei au înclinat balanța votului.

Îmi permit să observ (și nu cred să greșesc foarte mult) că și în cazul Marii Britanii putem vorbi despre „cele două Românii”, ca fenomen. Da, există o Britanie a câștigătorilor economici și sociali ai schimbărilor începute în acei ani. Este pilduitor faptul că londonezii au votat masiv pentru rămânerea în UE, iar primarul Londrei, Sadiq Khan, vrea să țină Londra în UE. Și Scoția vrea să rămână în UE, deci intenționează să organizeze un nou Referendum pentru secesiunea de Marea Britanie. Idei au și irlandezii. Perdanții au votat pentru ieșire. Și sunt majoritar din clasa muncitoare, ceea ce spune multe despre cele două Britanii. 

Răspunsul Bruxellesului este mai degrabă un non-răspuns, plin de frustrări și de furie. Adică gaz peste foc. Parcă oficialilor europeni nu le vine să creadă ce le-a “făcut” Marea Britanie. După ce trece valul ăsta de reacții la cald, este cazul unui răspuns rațional, care să nu nască noi probleme. Despre acest subiect abia acum începem să vorbim cu toată seriozitatea.