De mult n-am mai văzut un protest atât viguros al unei organizații neguvernamentale față de o decizie executivă. Minunea e cu atât mai minunată, ca să zic așa, cu cât guvernul Cioloș este considerat guvernul ”societății civile”, fie ea din ”stradă” sau din diversele think-tankuri.  Obiectul protestului este unul cât se poate de serios. Este vorba despre modificările aduse de guvernul Cioloș, prin Ordonanță de Urgență, Codului Penal și Codului de Procedură Penală. Modificări care, prin diferite procedee, inclusiv prin protestele ”societății civile”, au fost, practic, imposibil de făcut în Parlament, dar au putut fi făcute acum, peste noapte, de Executiv. Fără ca nimeni să declanșeze Jihadul, să strige că e ”Miercurea Neagră”, să protesteze. Cu o excepție: APADOR-CH, organizație care pune lucrurile în adevărata lor perspectivă. Citez din Comunicatul organizației:

”Sub pretextul armonizării Codurilor cu ultimele decizii ale CCR și cu unele directive europene, Guvernul a adoptat  în secret o ordonanță prin se care aduc și alte modificări periculoase celor doua Coduri, afectând astfel grav drepturi prevazute în Constituție.

APADOR-CH protestează față de modul neloial în care Guvernul a procedat la modificarea legislației penale (…) Printre numeroasele modificări ale Codului de procedura penală au fost “strecurate” și unele texte pentru care nu se poate justifica nici necesitatea corelării cu deciziile Curții Constituționale și nici necesitatea implementării urgente a unor directive( europene n.m.). Mai mult, unele dintre modificări afectează drepturi fundamentale, cum ar fi dreptul la viață privată și dreptul la un proces echitabil.

(…)

Modificarea art. 153, care elimină filtrul judecătoresc atunci când se dispune o măsură care afectează grav un drept fundamental al omului, dreptul la viață privată, garantat în art. 26 din Constituție și în art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului este în același timp și o măsura vădit neconstituțională, întrucât art. 115 al. 6 din Constituție interzice adoptarea de ordonanțe de urgență prin care sunt afectate drepturile și libertățile prevăzute de Constituție. (…)

APADOR-CH solicită Guvernului să remedieze aceste încălcări ale Constituției și amintește faptul că legiferarea pe ascuns, netransparentă și neloială, nu este o cale democratica de urmat. Asociația își anunță intenția de a folosi procedurile legale pentru eliminarea acestor excese.”

Este dincolo de orice discuție faptul că ne aflăm în fața unei acțiuni de o gravitate fără precedent. Evident, Ordonanța poate fi modificată, sau chiar respinsă, în Parlament. Doar că până atunci produce efecte. Și consecințe pentru cei vizați de acțiuni care ies din cadrul legal, constituțional, și care contravin practicii constante a CEDO. Gravitatea acestui act al Executivului vine atât din prevederile amintite de APADOR-CH (deși sunt mai multe modificări cu probleme de acest gen!), cât și (eu spun mai ales) din gândirea care a stat la baza elaborării lor, gândire pe care nu mă sfiesc s-o numesc totalitară. Asta se întâmplă având drept ministru al Justiției un fost funcționar european, care cunoaște foarte bine valorile și principiile care stau la baza construcției sistemului juridic european. Suntem obligați să ne punem întrebări despre felul în care s-a ajuns aici.

Chiar dacă Parlamentul a ajuns într-un con de umbră, și traversează o criză de încredere, modificările trebuiau făcute în cele două Camere, nu prin OUG. Asta din motive evidente, care țin de logica funcționării unei democrații: acest gen de prevederi, care privesc drepturi și libertăți cetățenești fundamentale, ar fi fost discutate deschis, transparent, ar fi funcționat sistemul de contraputeri, inclusiv prin intervenția societății civile (de data asta fără ghilimele, pentru că avem și organizații extrem de serioase și articulate, care își respectă statutul și misiunea) și avântul nedemocratic al unora ar fi fost oprit din fașă.

Reacția APADOR-CH este corectă și principială, și Parlamentul va trebui să dea dovadă de responsabilitate la discutarea Ordonanței, și să îndrepte ceea ce este de îndreptat, inclusiv prin consultarea organizațiilor societății civile.