Anul trecut, pe vremea când încă nu realizau cât de aproape este funia de par, liderii PDL anunţau că vor organiza la Bucureşti Congresul PPE. Din întâmplare, congresul a avut loc în decembrie 2011, dar la Marsilia. Luaţi cu Sărbătorile de iarnă, românii n-au observat nepotrivirea între ce pretind pedeliştii că reprezintă în Europa şi ce reprezintă cu adevărat. Mai ales că, în stilul obişnuit, şefii PDL s-au grăbit să anunţe că a fost o neînţelegere, iar Congresul PPE va avea loc cu siguranţă la Bucureşti, în 2012.
Între timp, însă, s-au schimbat multe în România. Sorin Frunzăverde, responsabil de relaţia cu PPE, a devenit membru PNL. Apoi, PDL a pierdut puterea şi, într-o singură zi (10 iunie), a fost redus la 15%. Despre presupusul Congres al PPE la Bucureşti, nu se mai aude nimic în media românească.
Doamna Monica Macovei, care încă n-a aflat că într-o democraţie oamenii sunt doar pedepsiţi pentru ceea ce fac, nu şi batjocoriţi, a declarat recent că prim-ministrul Victor Ponta se va duce la Consiliul European, dar nu va vorbi nimeni cu el. Declaraţia ar fi de luat în seamă, dacă ar veni din partea unui om politic cu care stă cineva de vorbă, la Bruxelles.
Dna Macovei nu se întreabă, se pare, nici acum de ce nu a ajuns nici vicepreşedintă a Parlamentului European, nici preşedintă a Comisiei Juridice, nici vicepreşedintă a aceleiaşi comisii, nici şefă de grup parlamentar, ba nici chiar vice-lider al grupului. Pe scurt, nici una din funcţiile care, potrivit opticii PDL de la Bucureşti, urmau să i se acorde, nu i s-a acordat, în cele din urmă.
Dna Macovei uită, de asemenea, cum s-a stat de vorbă, până acum, cu preşedintele Băsescu, în aproape orice împrejurare internaţională: cu spatele, făcând-se tot felul de semne care pot fi interpretate drept diplomatice numai în absenţa simţului realităţii, şi mai ales deloc.
În consecuţia acestor tratamente, Congresul PPE din 2012 nu va avea loc la Bucureşti. La ora actuală, PPE, deşi deţine majoritatea în Parlamentul şi Comisia Europeană, ca şi în cele mai multe ţări UE, este în mare pierdere de viteză. Dintre liderii lui tradiţionali, a pierdut Franţa (unde stânga l-a zdrobit pe Sarkozy şi a obţinut apoi şi majoritatea absolută la parlamentare), Italia (unde guvernul Monti este unul tehnic, iar tendinţa în sondaje este net favorabilă stângii), Spania (aflată, sub guvernarea populară, înrt-o criză fără precedent) şi Grecia (din motive pe care n-are sens să le mai enumăr). A mai rămas doar Germania, a cărei economie rezistă bine, a cărui cancelar, Angela Merkel, stă sus de tot în sondaje şi se bucură de autoritate internaţională, şi a cărei relaţie privilegiată cu Federaţia Rusă îi asigură o marjă de manevră pe care n-o mai are nimeni în Europa.
Ei, bine, dnei Merkel nu-i plac „colegii” de la Bucureşti. Pentru că, în orice vizită de stat, domnia sa semnează contracte comerciale de miliarde, a ţinut minte faza cu tainul lui Raffarin. S-a simţit insultată, apoi, de absenţa „şefului statului” de la ceremonia de decernare a titlului de Doctor Honoris Causa al Universităţii „Babeş-Bolyai”.
Motive pentru care acum dna Merkel refuză să mai vină la Bucureşti. Iar dl Martens, preşedintele PPE, înţelege foarte bine că un congres PPE fără liderul firesc al partidului nu are nici o noimă. În sfârşit, Antonio Lopez, secretarul general, după cei 15% la locale, nu mai are nici un argument spre a se bate, împotriva evidenţei, pentru PDL. Absenţa desăvârşită a oricărui reprezentant relevant al PPE, în timpul campaniei electorale, probează faptul că PDL împărtăşeşte, şi în planul extern, aceeaşi izolare ca şi şeful său.
De-aia nu va avea loc nici un Congres PPE la Bucureşti, în 2012.