Tabloidizarea politicii este pe cale să-și mai adauge un „trofeu”: Congresul PSD. Interpretări dintre cele mai senzaționale și absurde, unele cu accente catastrofice, sunt lansate pe piață. Eu zic să ne liniștim: ceea ce se întâmplă în partid s-a mai întâmplat și se întâmplă în absolut toate partidele, când este vorba despre alegerea unor noi lideri. Am fi ipocriți dacă am considera partidele drept niște formațiuni monolit, strâns unite în jurul liderului. Nu, un partid mare, cum este PSD, este o federație de grupări politice. Și este bine așa, până la urmă, pentru că din jocul de putere dintre ele rezultă, până la urmă, funcționarea democratică a formațiunii. Democrația este despre putere și despre contra-puteri, despre construcția unui consens în diversitatea de opinii și poziții.
Concurența în cadrul partidului este firească. După mine ar fi fost bine să avem o și mai mare concurență, o campanie electorală în adevăratul sens al cuvântului, cum a fost în cazul laburiștilor, acum, la alegerea noului lider, Corbyn. Pe noi ne presează timpul, pentru că partidul trebuie pus în situația de a aborda eficient anul electoral.
Trebuie spus un lucru: succesul Congresului, dincolo de alegerea liderului, depinde esențial de capacitatea liderilor locali de a folosi prilejul pentru dezbateri serioase, pentru că formalismul e la el acasă peste tot: și în partide, și în instituțiile statului, chiar și în societatea civilă. Este un soi de „moarte” a activismului, a implicării civice. Iar în aceste condiții nici democrația directă, nici cea reprezentativă, nu funcționează.
Eu aș da mult mai multă importanță programului cu care vine un lider înscris în cursa pentru șefia PSD. Nu dau nume, pentru că ne blocăm pe ele și scăpăm din vedere problemele ansamblului. Fiecare dintre candidați are și puncte forte, și slăbiciuni. Ca fiecare dintre noi. Importantă este capacitatea liderului de a mobiliza partidul, de a obține adeziunea majorității membrilor și de a-l duce într-o direcție în acord cu dorințele și așteptările membrilor și simpatizanților PSD.
N-aș vrea să fiu greșit înțeles, cu atât mai mult cu cât și Robert Negoiță, și Șerban Nicolae sunt oameni care înseamnă ceva în partid și au dovedit calități de lider. Cred că anunțurile lor au fost, într-un fel, premature. Este nevoie, în astfel de competiții, de o echipă solidă în spate, care să poarte luptele care trebuie date. Și iarăși revin la Marea Britanie și la laburiști. Corbyn a câștigat datorită echipei din spatele lui, care a avut antene în toate mediile sociale, a știut să atragă sprijin din societate pentru programul lui. Poate nu se știe, dar economiști de prestigiu, din Anglia, dar și din afara ei, au sprijinit politica economică pe care o propune Partidul Laburist, prin vocea lu Corbyn.
Trebuie să ne profesionalizăm, ca politicieni. Chiar și cel mai carismatic politician trebuie să aibă o echipă în spatele său.
PSD are capacitate administrativă suficientă, lucru demonstrat și la guvernare, în condiții deloc favorabile. Acum trebuie să-și pună serios problema re-ideologizării, afirmării ferme a identității de centru stânga. Sper ca după Congres să începem acest proces, la care ne obligă noile realități sociale ale României.
Acum, despre context. Dezbaterile din partid au loc pe fondul eforturilor opoziției de a crea o nouă majoritate guvernamentală, doar ce-au proclamat sus și tare că vor să ia „țara înapoi”. Ca urmare, au introdus o Moțiune de Cenzură. Moțiune care are efecte contrare celor scontate, de vreme ce caracterizează cum nu se poate mai bine criza din noul PNL, criză de program, criză de leadership, dar și de imagine. Cineva glumea, întrebându-se dacă nu cumva asistăm la un exercițiu de rebranding, PNL urmând să devină Partidul „Jos Ponta!”.
Nu vedem care sunt alternativele liberalilor la actualul program de guvernare în practic niciun domeniu. În plus, oamenii chiar nu înțeleg de ce ar trebui făcută schimbarea la doar câteva luni de noile alegeri.
Cred că liderii PNL au înțeles care sunt șansele lor din discuțiile cu ceilalți din Parlament, pentru a strânge voturile necesare aprobării Moțiunii. Nimeni nu-i dispus la aventuri de acest gen, într-un moment sensibil, care implică și gestionarea unei crize cum este aceea a refugiaților, fără să mai vorbim despre construcția Bugetului, aprobarea lui la Bruxelles, discuțiile cu FMI, și tot așa.
PNL nu are capacitatea de a guverna, oricât ar încerca să ne convingă de contrariu. Ca să nu mai vorbim despre faptul că fuziunea PNL cu PDL este orice, numai fuziune, nu. Venind la guvernare, ar trebui să guverneze și țara, dar și tensiunile și conflictele interne, precum și o coaliție guvernamentală eterogenă, care va vrea un singur lucru: să iasă în evidență electoral, și nimic mai mult.
Cred că, dacă tot vorbim de interesul național, el cere acum continuitate în guvernare. Nu mai e mult până la următoarele alegeri. Și fiecare își va testa puterile în alegerile locale. Care sunt peste doar câteva luni. Abia atunci vom ști cum stăm cu adevărat.
Pentru PSD contează foarte mult succesul guvernării. Este felul în care servește interesul național. Iar dacă a făcut sau nu ce a promis, vor aprecia cetățenii, în fața urnelor. Jocurile de culise nu spun nimic despre performanța la guvernare.