Am o problemă cu modul în care se face politică în România. Nu sunt singurul: marea majoritate a românilor au probleme cu asta. Și pe bună dreptate: sunt atâtea decizii care îi fac să se întrebe, odată cu mine: „Bine, și noi, oamenii obișnuiți, unde suntem în decizia asta? Interesele noastre de ce nu sunt luate în considerare?” E greu să le dai un răspuns pertinent și convingător, când realitatea îți contrazice și buna-credință, și bunele intenții.
Ultimul exemplu de acest fel este respingerea promulgării noului Cod Fiscal de Președintele României. Nimeni nu contestă faptul că orice lucru făcut de om, mai ales într-o lume tot mai complexă și mai greu de gestionat, nu are cum fi perfect. Dar Codul Fiscal era votat de toate partidele, aproape în unanimitate, este un puternic consens în mediul de afaceri – și în societate – pentru adoptarea lui. Cu toate astea el se întoarce în Parlament, amânându-se aplicarea prevederilor lui, și complicând astfel elaborarea Bugetului de Stat pe 2016. Ce am câștigat noi, ca națiune, din acest gest de autoritate inutil, la urma-urmei?
Noi, cetățenii, n-am câștigat nimic. Se presupune că, fiind un gest politic, ar putea câștiga președintele Iohannis. Eu, unul, n-aș paria pe creșterea popularității sale. Unii citesc decizia președintelui ca pe o mână de ajutor dată PNL, în lupta cu actuala majoritate.
N-aș spune că noii liberali erau foarte fericiți de postura în care au fost puși, aceea de a renega ce-au votat, și de a explica publicului ralierea lor la poziția președintelui Iohannis. Nu mai vorbesc despre „recunoștința” mediului de afaceri, care s-a pronunțat vehement împotriva acestei trageri de timp, pentru că, până una-alta, cu asta ne-am ales: cu o tragere de timp. Una costisitoare.
Trebuie să schimbăm din temelii modul în care facem politică. Asta, dacă vrem să mai creadă cineva în democrație și în capacitatea politicului de a rezolva problemele din economie și din societate. Confruntarea cu orice preț duce la pierderea de resurse, la neîncredere, la instabilitate politică și, în ultimă instanță, la proastă guvernare. Multe lucruri negative se întâmplă din cauza lipsei de dialog între cei interesați. Nici acum nu am înțeles refuzul președintelui Iohannis de a discuta cu ministrul Finanțelor Publice înainte de a lua o decizie care face, totuși, mai mult rău decât bine.
Probabil că apropierea anului electoral va duce la noi decizii de acest gen. Cred că ar trebui un acord între oamenii politici, pentru a evita folosirea unor astfel de subiecte în scopuri politicianiste. Nu putem lua prizonier interesul public, în numele unor interese strict personale. Compromitem definitiv politica. Și nu ne putem permite asta.