În preajma Sfintelor Paşti, Adevărul n-a mai lovit doar în alde Kafka sau Tolstoi (primul, masacrat, al doilea, piratat), ci direct în Biblie. Convinşi, ca orice om fără legătură cu Eclesia, că Biblia este elementul suprem al vieţii religioase, oamenii de la Adevărul au crezut că dau lovitura şi îşi sporesc vânzările dăruind cumpărătorilor ziarului, în Săptămâna Mare, o Biblie.
Problema e că, după cum a constatat imediat Patriarhia Română, Biblia de la Adevărul e o Biblie neo-protestantă, nu una ortodoxă. Ceea ce e cel puţin bizar, la un public de cititori ortodocşi în proporţie de peste 90%.
Peter Imre, profund cunoscător într-ale teologiei, a replicat că Biblia ar fi una singură. Fals. Biblia a fost una singură atunci când a fost redactată în aramaică, în acea versiune antică, azi pierdută. După aceea… câte confesiuni, atâtea Biblii. Unele, foarte depărtate de original. Căci nu-i totuna dacă traduci (corect) cuvântul latin ecclesia prin biserică (textul antic referindu-se atât la clădire, cât şi la structura organizată a Bisericii) sau, ca în Biblia de la Adevărul, prin casă de adunare, negând, în cel mai pur stil neo-protestant, convingerea, a ortodocşilor şi a catolicilor deopotrivă, că Biserica este şi trebuie să fie şi una, şi alta.
Aşa că intenţia comercială a ziariştilor-librari s-a transformat într-un adevărat afront la adresa cititorilor, deveniţi involuntari subiecţi ai propagandei neo-protestante, în plină Săptămână a Patimilor. Felicitări! Un adevărat act de cultură!