Nu aș vrea să-i stric bucuria doamnei Alina Gorghiu, care, după ce și-a pierdut subiectul favorit: „Ponta, demisia!”, era în căutare de altceva. „Vot în două tururi de scrutin pentru primari” nu e subiect, este, politic vorbind, sinucidere curată. Sigur, sunt oameni care ar vrea un astfel de mod de scrutin. E normal ca oamenii politici să fie atenți la vocea societății civile, a cetățenilor. Dar poziția doamnei Gorghiu este de o ipocrizie perfectă. Această tendință de a călări orice val „popular”, doar pentru că dă bine să te arăți sensibil la vocea „străzii”, a produs mereu false soluții. Iar una dintre ele este votul uninominal, pe care acum toată lumea îl repudiază. Asta după ce aceeași „toată lumea” îl văzuse drept instrumentul perfect de reformare și de curățare a clasei politice. Clasa politică nu s-a reformat, dimpotrivă, iar curățarea seamănă mai mult a lichidare.

În spatele acestei cereri a PNL, prin vocea doamnei Gorghiu, de a se elabora o ordonanță de urgență prin care primarii să fie aleși în două tururi de scrutin – cerere respinsă prompt de premierul Cioloș, care o trimite pe co-președinta PNL în Parlament, unde se află, de fapt, posibila soluție – se ascund slăbiciunile PNL. Nu fac eu acum analiza PNL. Dar este evident un lucru: fuziunea este departe de a se fi terminat, iar noul PNL este, de fapt, un partid fracturat, care se află pus în fața slăbiciunilor sale, atât organizatorice, cât și de identitate, și de program. Cât a fost parte a USL, PNL a fost fericit cu soluția votului într-un  tur de scrutin. Acum vede că are puține șanse de a avea măcar câți primari a avut până acum, și speră că, schimbând legea electorală, schimbă și rezultatul alegerilor.

Întrebarea, la care ar trebui să răspundă noul PNL, este: cu cine se gândește să facă alianțe pentru al doilea tur de scrutin, în cazul în care s-ar înfrunta un candidat PSD și unul PNL? Este o întrebare esențială, dacă vor să vadă ce ar câștiga de pe urma votului în două tururi. În principal, alianțele posibile ale celor două mari partide pot fi cu UNPR, cu ALDE, cu M10, în câteva cazuri izolate, cu UDMR, tot în cazuri izolate. Și cam atât. Deci, până la urmă contează tot candidatul.

E drept, votul într-un singur tur cere și un efort organizatoric și de mobilizare important. În turul doi PNL ar putea miza pe un demers de genul: „Toți împotriva răului absolut, PSD!”. Într-un singur tur contează foarte mult candidatul, realizările lui, gradul de acceptare în cadrul colectivității, și sprijinul partidului. Nu poți veni cu iluștri necunoscuți, pe care să-i impui cu argumente de genul: „Sunt tehnocrați, sunt din societatea civilă, sunt tineri”, și așa mai departe.

Votul într-un singur tur, paradoxal, va genera un interes mai mare în rândul cetățenilor care sunt deciși să-și exprime o opțiune. În turul doi, votanții celorlalți candidați au prea puține motive să se mobilizeze. Destul de rar sunt urmate consemnele de vot pentru alți candidați, ai altor partide.

A nu se înțelege de aici că sunt împotriva votului în două tururi. Este un sistem la fel ca oricare altul, cu bune și rele. Ca și acela cu un singur tur. Obiecțiile exprimate aici se referă strict la ipocrizia și populismul poziției doamnei Gorghiu, și ale celor din PNL. Atât. Ele ocultează o problemă care începe să fie comună tuturor partidelor. Ce par a nu mai avea răbdare să crească lideri și să facă propuneri de candidați dintre liderii crescuți de ele. Politica este un domeniu al timpului lung. Lucru ignorat de cei mai mulți. Care preferă să călărească diversele mode, sau să-și recruteze candidații prin anunțuri la mica publicitate! După care partidele vor să fie luate în serios de cetățeni, care să aibă încredere în ele.

Doamna Gorghiu a făcut un rău politicului cu aceste propuneri. Nu pentru că le-a făcut, ci prin felul în care le-a făcut, după ce a votat pentru alegerea într-un singur tur. Poate că, după ce trec aceste alegeri, vom reuși să facem o legislație electorală care să reziste mai mult de un an. O legislație care să nu mai sune a „cine împarte, parte își face!”. Ea nu trebuie să-i favorizeze pe cei la putere, ci trebuie să permită exprimarea cetățenilor, să garanteze că alegerile lor vor fi respectate. Altminteri vom avea foarte multe urne, și foarte puțini alegători în fața lor. Și o administrație locală catastrofală, cu toate consecințele în plan economic și social, dar și asupra calității și funcționalității democrației.