Audierea, luni, 28 mai, la ceas târziu, a fostului şef al ANAF, Sorin Blejnar, şi a omului de afaceri Elan Schwartzenberg, în legătură cu o presupusă dispariţie a şefului de cabinet al dlui Blejnar, Codruţ Marta, şi cu o reţea de devalizat banii publici, ne readuce în memorie scandalul „Regina”.
S-a insistat, în urmă cu câteva luni, că dl Blejnar ar fi „Regina”, capo di tutti capi al restituirilor ilegale de TVA şi al vămuirii sistemului de taxe al statului. Încă de atunci, mi-am permis să arăt că substantivul regină este, în limba română, de genul feminin, iar dl Sorin Blejnar este bărbat. Dincolo de gramatică, era evident de la bun început, pentru cine avea ochi de văzut, că anvergura politică a fostului şef al ANAF nu era atât de mare, încât să îi permită să ocupe această poziţie, de „Regină” a delapidării banilor publici.
Acum, lucrurile sunt şi mai clare. De vreme ce banii erau scoşi peste graniţă, este limpede că măcar unul dintre cele două mari servicii de informaţii ale României avea măcar un sfert de informaţie despre această chestiune. Pentru că banii nu erau scoşi în valize, ci prin conturi. Iar transferurile de sume mari se raportează, de către bănci, de când cu terorismul, într-un loc la care au acces nelimitat serviciile. La rândul lor, aceste servicii au un cap: pe Traian Băsescu, care de multe ori s-a lăudat că el le este „stăpânul” sau „jupânul”.
Prin urmare, dacă Blejnar ar fi fost „Regina” şi ar fi pus la cale totul de capul lui, în complicitate cu oameni din afara sistemului, e greu de crezut că Băsescu l-ar fi lăsat liber, având, cum spuneam, informaţiile pe masă. E mai plauzibil că Blejnar a fost un simplu subsidiar, un executant, în slujba adevăratei „Regine”. De la care un procent însemnat din banii delapidaţi se întorcea la partidul care îl numise pe dl Blejnar.
Care „Regină” e, cum spuneam, o doamnă. Una, putem presupune, destul de apropiată de Băsescu, de vreme ce nici ea nu a fost sacrificată de dragul anti-corupţiei Monicăi Macovei.
Cum îi spunea, cu ani în urmă, neuitatul profesor Traian Tomescu lui Miron Cozma, se strânge laţul.
Similar posts
Cultura confruntării și pericolele ei
14 noiembrie 2017Dacă evenimentele din ultimele zile ne-au demonstrat ceva, acest ceva este faptul că în societatea românească dialogul este imposibil. Iar confruntarea atinge un nivel care pune în pericol pacea socială. Subiectul confruntării este simplu: PSD nu trebuie lăsat să guverneze pentru că, Doamne ferește, ar putea reuși s-o facă bine! Nu sunt dintre cei care […]
Despre autoritate
28 august 2017Un fost deputat, oprit în trafic, se dă jos din mașină și îi ia la pumni pe polițiști. Un medic, oprit și el în trafic, refuză să se legitimeze și se ia și el la harță cu oamenii legii. Șapte cetățeni din Ialomița, aflați pe plajă la Mamaia, i-au agresat pe cei din jur: un polițist aflat în […]
Interviul pe care l-am acordat „Gazetei Românești” din Israel
7 martie 2017Irina Airinei Vă mulţumim, Excelenţă, pentru bucuria de a fi, acum, în dialog cu cititorii Gazetei Româneşti din Tel Aviv. Ce înseamnă Israelul pentru România în momentul de faţă, având în vedere tradiţionalele interconexiuni culturale care nu au fost întrerupte niciodată? Relațiile culturale româno-israeliene sunt, cum spuneți, vechi şi neîntrerupte. Ele continuă şi astăzi, […]
Unii n-au crezut niciodată. 🙂
Avem nevoie de un Corrado Catani. Sau de un Mario Puzzo.
Statul român s-a mafiotizat în ultimii 7 ani. Sub domnia fărădelegii, instituţiile statului funcţionează după Omerta şi in sistem piramidal. S-au cimentat deja structurile, e nevoie de dinamită pentru a le devoala.
Cum a fost posibil? Cu indivizi corupţi şi coruptibili cărora li s-a exploatat hămeseala şi frica. E de-a dreptul carambolesc: cei care ar trebui să apere cetăţeanul sunt, de fapt, spoliatorii. Şi, în fruntea tuturor acestor ticăloşi, rânjeşte sardonic preşedintele. Statului. Mafiot.
Ar trebui acuzat de Înaltă tradare şi subminarea economiei naţionale. Dar noi nu suntem o naţiune europeană. Suntem nişte triburi conduse de baroni şi de „naşi”.
Nici măcar speranţa nu mai e posibilă.