Pe aeroportul Zaventem din Bruxelles au avut loc două explozii, soldate cu morți și răniți. Sunt cel puțin 11 morți și 25 de răniți, bilanțul fiind provizoriu. A fost o explozie și într-o stație de metrou din apropierea Parlamentului European. Într-un fel, aceste atentate erau anunțate de recentele operațiuni anti-teroriste din Belgia, soldate cu arestarea unuia dintre cei mai importanți participanți la atentatele din noiembrie 2015, de la Paris. La Bruxelles alertele teroriste s-au succedat în ultimele luni. Asta n-a împiedicat atentatele de azi.
Pare că suntem în prezența unei strategii a terorii, care privește occidentul european. Mulți văd în ele confirmarea acelui ”șoc al civilizațiilor”, prezis la sfârșitul secolului XX. S-ar putea să greșească grav. Gândirea în clișee, de genul ”valorile occidentale sunt bune, valorile restului lumii sunt rele”, nu folosește la nimic, ne împiedică să vedem clar motivele acestui recurs la teroare, ca instrument pentru atingerea unor obiective de natură politică, economică, socială sau de altă natură.
Doar că lipsește ceva din acest tablou: cei care comit aceste atentate nu au formulat explicit niciun obiectiv de acest gen. Ura împotriva ”occidentului” este ceva extrem de vag, și nu duce la nimic. Mai ales că în covârșitoarea lor majoritate atentatorii sunt cetățeni occidentali, născuți și crescuți în Europa, care se bucură de toate avantajele de care se bucură occidentalii: libertate, democrație, acces neîngrădit la educație, la un sistem decent de sănătate, la bunuri publice. Societățile în care trăiesc sunt unele suficient de tolerante cu diversitatea etnică și religioasă, nu discriminează. Ce anume îi împinge pe atentatori să respingă această societate, dacă atentatele sunt expresia violentă a respingerii? Dar chiar resping aceste valori și această societate, sau e ceva mai mult, ceva ce încă nu înțelegem?
Pe fondul acestor atentate se observă un răspuns îngrijorător al societăților, anume acceptarea limitării libertății în schimbul siguranței. Or întreaga istorie a violenței cu scop politic ne demonstrează că securitate absolută nu există, iar limitarea drepturilor și libertăților cetățenești nu este o soluție, ci doar o nouă problemă.
Se pescuiește mult în ape tulburi. Pescuit care ne împiedică să vedem clar ce se întâmplă și ce putem face pentru a destructura această strategie a terorii, care ne duce deja într-un impas democratic. Poate mă repet, dar golirea de conținut a democrației nu are cum contracara strategia terorii. Tot istoria ne arată că totalitarismul nu este răspunsul adecvat la terorism. Terorismul a funcționat și în dictaturi, la fel de bine-poate chiar mai bine!-în dictaturi.
Până nu ne va fi clar ce anume exprimă acest val de atentate, ce semnal vor să dea cei din spatele lor, nu vom ști cum să răspundem într-un mod eficient, protejând în același timp ceea ce am obținut cu atâta greutate: democrația și libertatea.
Suntem datori cu omagiul nostru celor morți și răniți în aceste atentate. Ei sunt primii căzuți pe un câmp de luptă ciudat, dar nu mai puțin sângeros, apărând democrația și libertatea. Nu și-au propus să fie eroi. Soarta a decis în locul lor. Asta nu face mai puțin importantă jertfa lor.