Printr-un efort coordonat al Ministerului Culturii, Ministerului Public și Muzeului Național de Istorie a României, statul român a reușit recuperarea a 18 obiecte de podoabă dacice, aflate într-o stare foarte bună de conservare, extrem de rare, ceea ce le face cu atât mai prețioase. Îi felicit pe cei care, cu pasiune, cu abnegaţie şi cu discreţie – pentru că nu sunt ei în lumina reflectoarelor -, au făcut posibil acest lucru.
Din păcate, nu suntem singura țară care este victimă a unei adevărate piețe negre, globalizată, a obiectelor de patrimoniu. Există cerere, și nu una nesemnificativă, iar cei care o pot aproviziona își asumă orice risc, pentru că riscul este plătit bine. În toamnă voi promova un proiect de lege, rezervat cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei, astfel încât această zonă extrem de importantă pentru istoria naţională să fie protejată mult mai bine.
Nu pot să nu amintesc despre un lucru mai puțin evident omului obișnuit: nevoia unei educații în materie de protecție a patrimoniului. Înainte de a-l proteja, trebuie să-l cunoască, să fie conștient de importanța lui, de pagubele pe care le poate produce o intervenție violentă și motivată de câștigul imediat. Sărăcia nu este o scuză. Mai ales că traficanții nu de sărăcie se pot plânge.
