Inundațiile care au lovit vestul Balcanilor, cele mai grele de când se înregistrează datele meteorologice în Europa, au afectat grav statul vecin, Serbia. S-au înregistrat 51 de morți, peste 65.000 de persoane evacuate și pagube materiale estimate, deocamdată, la 3 miliarde de euro.
Iar aceste cifre sunt departe de a fi cele finale. Inundațiile au distrus, practic, producția agricolă pe suprafețe uriașe, au scos din funcțiune obiective industriale vitale și au lăsat regiuni întregi fără infrastructură. Riscul epidemiilor este în continuare foarte mare, ca și nevoile esențiale ale oamenilor – apă potabilă, hrană, îmbrăcăminte –, care rămân nesatisfăcute.
Ajutoarele internaționale, între care și cele trimise de Guvernul României, sunt, nu este un secret, insuficiente. Ele nu acoperă decât parțial necesitățile și pe temen scurt, mai ales în condițiile în care Serbia se afla, oricum, și înaintea acestor inundații, într-o situație economică extrem de fragilă, din cauza crizei.
Am apreciat înțelepciunea Guvernului României, care nu a disponibilizat echipe de salvare și logistică specifică decât după ce pericolul unor inundații grave pe Dunăre, în România, a trecut. Am apreciat și faptul că ajutoarele umanitare, în valoare de 800.000 de lei, au depășit cuantumul ajutoarelor oferite de state mai bogate decât România. Dar Serbia are în continuare nevoie de ajutor din partea noastră.
Reamintesc, în calitate de reprezentant al României în Adunarea Parlamentară de Cooperare Economică la Marea Neagră, că Serbia este o țară vecină și prietenă, care are statutul de candidat la integrarea în Uniunea Europeană, membru al APCEMN și care merită tot sprijinul nostru dezinteresat.
De asemenea, reamintesc că în Serbia, în regiunile aflate la granița cu țara noastră, trăiesc minorități românești compacte. Cum de atâtea ori ne-am afirmat dorința de a le sprijini în păstrarea identității lor naționale, s-ar cuveni ca mai ales acum, când existența lor este pusă în pericol de urmările unei catastrofe naturale de proporții istorice, să le sărim în ajutor.
Fac, deci, un apel către organizațiile umanitare din România, către fundații și asociații, către agenții economici care pot oferi ceva sinistraților din țara vecină, și nu în ultimul rând către Biserica Ortodoxă Română, să intervină și să ajute la surmontarea unei situații extrem de dificile și de periculoase. De asemenea, fac un apel la autoritățile locale din județele aflate la frontieră – Timiș, Caraș-Severin și Mehedinți – să caute și să disponibilizeze resursele de ajutoare umanitare la care pot apela, trimițându-le în regiunile grav afectate din Serbia.
Să nu uităm că, în zilele Revoluției din Decembrie, deși Serbia se afla și ea în pragul războiului civil, fabrica de pâine din Pancevo a trimis, săptămâni la rând, camioane cu pâine, gratuit, la Timișoara. Și noi ne putem dovedi adevărați vecini și cetățeni europeni, ajutând Serbia într-un moment extrem de delicat.