Eric Hobsbawm, unul dintre cei mai cunoscuți istorici ai secolului XX scria, cu trimitere la geneza sărbătorii de 1 Mai: ”Ceea ce a dus de fapt la nașterea Zilei de 1 Mai a fost exact alegerea simbolului în dauna rațiuni pragmatice. Actul opririi simbolice a muncii a fost cel care a transformat Ziua de 1 Mai în ceva mai mult decât o demonstrație ca oricare alta, sau chiar decât o altă ocazie comemorativă”. Eu nu am perceput-o niciodată ca pe o sărbătoare ”comunistă”, deși are legături cu lupta muncitorilor pentru drepturi politice și economice în lumea capitalistă a sfârșitului de secol XIX.
Este, îmi place să cred, o sărbătoare a speranței și a solidarității. O sărbătoare populară, prin excelență. În care se suprapun atâtea tradiții, obiceiuri, evenimente tragice, simboluri, credințe. Pe care, dacă le cunoaștem, ne cunoaștem mai bine pe noi, ca oameni, devenirea noastră.
Solidaritatea mi se pare, dincolo de orice, simbolul definitoriu al zilei de 1 Mai. De asta este o sărbătoare a comunității, până la urmă. Mulți o citesc ideologic, în cheia luptei de clasă, și nu-i mai văd rostul, pentru că nu mai există ”clasa muncitoare”. Dar solidaritatea este o valoare care trece dincolo de clase și de ideologii. Fără solidaritate nu am fi trecut peste greutăți, nu am fi progresat, nu am fi câștigat drepturi și libertăți cetățenești, nu am fi ajuns unde suntem azi. Fără solidaritate nu putem fi o națiune împlinită. Sărbătoare senină tuturor!