Principala amenințare la adresa siguranței naționale

Nu voi comenta nimic în legătură cu decizia Curții Constituționale, oricât de tentant, jurnalistic, ar fi subiectul. Pentru că, în esență, nu e nimic de comentat. Fiecare instituție a statului are obligația să-și facă datoria, după cum spun Constituția și legile țării. Nu voi comenta nici OUG de vineri seara. Ea va fi dezbătută și votată în Parlament. Discuția va fi, fără îndoială, extrem de interesantă.

Nu comentez nici întrunirea CSAT, pentru a discuta situația creată de decizia CCR, cât și consecințele ei. Este în logica de funcționare a sistemului nostru instituțional. Doar că această reacție rapidă mă face să remarc un lucru: au fost multe alte situații în care reacția instituțională n-a fost nici pe departe atât de promptă ca aceea de vineri.  Mi-ar fi plăcut să văd și o întrunire a CSAT dedicată celei mai mari amenințări la adresa siguranței naționale: sărăcia. Nu, nu este nicio exagerare! Să ne uităm puțin la profilul celor care au executat atentatele teroriste de la Paris sau de la Londra. Să vedem din ce medii sociale provin atentatorii, să înțelegem de ce s-au radicalizat și au trecut la violențe extreme. Și vom înțelege de ce este sărăcia un mediu de cultură pentru terorism.

Datele statistice de mai jos sunt publice. Înțeleg că unii au făcut la Guvern și o strategie anti-sărăcie, care a dispărut imediat ce a fost stins proiectorul cu prezentarea ei în PowerPoint. Este vorba despre pomenitul mediu de cultură pentru violență socială, mediu de unde se pot recruta posibili teroriști, pentru că sărăcia și excluderea socială nasc frustrări, ură și dorință de răzbunare. Adică ceea ce caută cei care cred că pot schimba ceva prin violență. Și nimic nu-i va descuraja! Oricum nu faptul că le ascultă telefoanele serviciile secrete. Teroriștii francezi au fost ascultați, urmăriți, fișați. Asta nu i-a împiedicat să omoare sute de oameni nevinovați.

Așadar, 51 la sută dintre copiii români se află în risc de sărăcie sau excluziune socială, fiind al doilea cel mai ridicat nivel din UE28, după Bulgaria. De asemenea, în România se înregistrează una dintre cele mai ridicate diferenţe din Europa între nivelul riscului în cazul copiiilor şi cel înregistrat pe ansamblul populaţiei (41,7 la sută în 2012).

Un copil român din trei este sărac, deşi provine din familie în care părinţii muncesc. Sărăcia din muncă este un fenomen pe care refuzăm să-l recunoaștem, preferând să-i învinuim pe săraci pentru că nu au ”apetit pentru muncă”. Au, dar munca este extrem de prost plătită. Poate n-am uitat că partea muncii în PIB este cea mai mică din UE, de circa 33%-34%.

Abandonul școlar este o altă mare problemă cu care ne confruntăm, acesta ajungând în 2014 la 18,1% (procentul celor cu vârsta cuprinsă între 18 și 24 de ani, care au absolvit cel mult gimnaziul și nu și-au manifestat dorința de a continua studiile). România se află astfel în zona de maximă alarmă, adică în segmentul cu o rată de abandon şcolar între 15,2% şi 22,1%, iar principalul motiv care îl cauzează este de natură economică.

Credeți că situația asta nu va naște resentimente? Mulți, puțini, copiii și tinerii de acum ai României vor crește într-o societate profund inechitabilă, care nu le acordă prea multă atenție, asta când atenția nu lipsește cu desăvârșire. Lipsiți de perspective, umiliți de lipsa unei educații adecvate, respinși pe piața muncii, cum credeți că vor reacționa? Nu se vor alătura mișcărilor extremiste? Nu vor ceda îndemnurilor de a folosi violența împotriva unei societăți, și ordini sociale, care îi marginalizează?

Avem nevoie, mai mult ca oricând, de o dezbatere serioasă despre sărăcie și pericolul pe care-l reprezintă ea pentru securitatea națională. Pentru că, să nu ne amăgim, problemele sociale nu se rezolvă nici cu închisoarea, nici cu jandarmii. Este nevoie de un efort național, pe termen lung, un efort pe care să-l facem toți. Că dacă vom continua să luăm de la săraci, ca să dăm bogaților, pretextând că așa combatem sărăcia, nu ne salvează nici însutirea capacității de ascultare a telefoanelor. Nu de altceva, dar săracii s-ar putea să nu-și mai permită un telefon…

Leave a Comment

Scroll to Top