Actuala Putere a intrat în faza ultimă de disoluţie. Aceea în care începe să intuiască faptul că, pentru a o pierde, bunul Dumnezeu i-a luat, de ceva vreme încoace, minţile. Şi, în consecinţă, a comis o faptă foarte gravă, care îi atârnă de gât ca o piatră de moară.
Ultimele săptămâni – în ciuda faptului că în ţară şi în lume se petreceau evenimente importante – au fost dominate, în discursul Puterii, de o obsesie: „reîntregirea salariilor”. Evident, nu grija faţă de cetăţean şi nici măcar preocuparea economică pentru creşterea consumului îi mână în luptă pe vajnicii pedelişti: ei sunt, în fond, nişte bolşevici cu conturi mari în valută, nu nişte politicieni democraţi şi capitalişti. Îi preocupă doar faptul că, în mod evident, vor pierde alegerile, iar partidul lor, construit exclusiv pe baza intereselor de gaşcă, se dezintegerează.
Şi, pentru că sunt incapabili de orice altă măsură, cum ar fi stimularea fiscală a economiei productive sau încetarea aşa-ziselor investiţii făcute de oamenii de casă ai PDL, în mintea lor a rămas, ca o obsesie, unica promisiune demagogică pe care o mai pot face electoratului: „reîntregirea salariilor”. Nu le trece prin cap că nu pot reîntregi şi cei doi ani de umilinţe la care au supus o ţară întreagă. Sau nu-i interesează: ei vor să bifeze, în prag de alegeri, o „realizare”, cu care să încerce să-i mai mintă odată pe oameni, în campanie.
Gestul lor are, desigur, un precedent: Ceauşescu, în timpul mitingului din 21 decembrie 1989, când, pierdut şi înţelegând că nu-l mai vrea nimeni, a promis majorarea salariilor cu 100 de lei pe lună (ceea ce, la vremea aceea, era o majorare substanţială).
Unica diferenţă între PDL şi Ceauşescu este că dictatorul putea să majoreze fără nici un fel de probleme salariile cu 100 de lei, în timp ce ei sunt incapabili să readucă salariile la nivelul din 2009, fără a afecta grav echilibrul macro-economic, sau alte categorii de venituri, cum ar fi pensiile.
Le reamintesc şi faptul că, deşi nimeni nu se îndoia de capacitatea lui Ceauşescu de a majora salariile, regimul lui tot a căzut.