Sunt surprins de cursul periculos pe care îl ia lupta politică în România. Pot înțelege că există forțe politice care, în lipsă de altceva mai bun, preferă să pescuiască în ape tulburi și să practice populismul și demagogia. Dar în momentul în care încep să organizeze proteste de stradă, unde se strigă ”Jos Parlamentul!” lucrurile se schimbă radical. Pentru așa ceva nu poate exista înțelegere.
Actualului Parlament i se reproșează destule. Unele reproșuri sunt meritate, altele sunt gratuite. Dar Parlamentul este, și trebuie să rămână, principala instituție a democrației. Poți fi împotriva unor legi sau prevederi legale, la limită împotriva unor parlamentari, dar nu poți fi împotriva Parlamentului. Cu această scandare s-a depășit o limită pe care nu o credeam trecută vreodată, după o jumătate de secol de experiențe totalitare.
Nu cred că toți aceia care au suferit în dictatură meritau afrontul acestei scandări, care nici măcar teribilistă nu e. Este mai degrabă semnul ignoranței și lipsei de cultură civică. Iar partidele au și ele partea lor de vină în apariția acestei situații care tinde să se agraveze. Lupta politică ar trebui purtată în limitele democrației, cu instrumentele democrației, pentru întărirea democrației, și nu pentru a facilita reîntoarcerea la totalitarism. Cei care scandează ”Jos Parlamentul!” trebuie să știe și ei că orice opțiune are un preț. Sunt dispuși să și-l asume? Suntem toți în aceeași barcă, și problemele nu le putem rezolva decât printr-un efort colectiv.