Sec, o știre de presă sună așa: ”În ultimele 24 de ore Paza de Coastă italiană a salvat 4.150 de imigranți pe Mediterana”. Ea vine să se adauge alteia: sâmbătă, sute de refugiați și de imigranți sirieni au forțat un punct de trecere a frontierei dintre Grecia și FYROM, pe scurt, Macedonia, și au intrat în țară, după ce s-au confruntat cu forțele de ordine macedonene. Autoritățile de la Skopje au fost obligate să declare stare de necesitate în zonă și apelează la armată. Tot la armată se gândesc și autoritățile bulgare, dacă vor fi confruntate cu aceeași problemă. Organizația Internațională a Migrației estimează că, de la 1 ianuarie până pe 20 august, peste 146.000 de imigranți au ajuns pe mare în Grecia și aproape 104.000 au sosit în Italia. Din datele existente rezultă că 2.365 de imigranți au murit pe mare în acest an, fata de 1.779 în aceeași perioadă a anului 2014.

Se conturează una dintre cele mai grave crize umanitare cu care se confruntă Uniunea Europeană. Grecia are și așa propriile sale probleme, atât economice, cât și sociale, și se confruntă în plus cu o accentuată instabilitate politică: pe 20 septembrie sunt programate alegeri anticipate. Criza aceasta, a migrației ilegale și a consecințelor ei, se va invita, fără îndoială, în campania electorală, și va da apă la moară partidelor naționalist-extremiste. Nici Italia nu are o situație mai bună, în ceea ce privește criza migranților.

Pot să controleze aceste țări valul migrator, această adevărată maree umană? Cu mari eforturi, probabil că da. Până la un punct, acela în care vor fi depășite de problemă. Să nu ignorăm potențialul conflictual al acestei situații. Și în Grecia, și în Italia, sunt confruntări între imigranți și populația locală, care se teme că din cauza acestei crize va avea de pierdut în plan economic și social. Lucrurile sunt la limită, mai ales în insulele grecești.

Ținta acestor valuri succesive de imigranți sunt însă țările bogate din nordul Europei, în special Germania. Guvernul de la Berlin reacționează, evocând o posibilă suspendare a participării Germaniei la Spațiul Schengen. Ministrul de Interne german, Thomas de Maiziere, a declarat că nu poate exclude suspendarea participării la acordul Schengen. Bruxelles-ul a reacționat, amintind că libera circulație este “ne-negociabilă”. Germania se așteaptă să înregistreze 800.000 de solicitări de azil în acest an, mult mai mult decât celelalte țări membre ale UE.

Numai că a spune că Schengen este amenințat de țările care nu respectă principiul potrivit căruia responsabilitatea pentru solicitarea de azil aparține țării care a jucat cel mai important rol în intrarea solicitantului în UE înseamnă a lăsa țările din sud membre ale UE să se descurce cum or putea cu imigranții, pentru că aceștia au pătruns în UE pe acolo.

Mă tem că uităm, în această dispută despre cine trebuie să răspundă pentru ei, și cine să plătească pentru asta, motivele pentru care această maree umană se îndreaptă spre Europa: conflicte civile, violență, persecuții religioase, eșec economic, sărăcia cronică, lipsa perspectivelor în țările lor de origine. Acționăm doar asupra consecințelor – și nici măcar nu o facem coerent și solidar – fără să facem nimic în privința cauzelor care îi împing pe oamenii aceștia să ia drumul bejaniei. Lipsa unor acțiuni în acest domeniu este descurajantă. Mai ales că nu de puține ori în spatele inacțiunii se ascund și calcule geo-strategice cinice.

Polemica din ultimele zile, dintre Bruxelles și unele capitale europene, pe tema valului de emigranți, nu rezolvă nimic. Cum nu rezolvă nimic nici instituirea unor cote de imigranți pentru fiecare țară membră a UE. Mai mult, vedem cum această temă a fost manipulată politic, și partidele naționaliste, extremiste, și multe evident anti-democratice, sunt pe val. În toleranta Suedie, cu o îndelungă tradiție de toleranță, unul din patru suedezi este gata să voteze cu ”Democrații Suediei”, partid de extremă dreapta, tocmai din cauza consecințelor politicilor privitoare la emigrație.

Uniunea Europeană are și o politică externă comună, și un ministru de externe. Poate folosi aceste instrumente mai eficient, pentru a rezolva crizele din țările de origine ale valurilor de imigranți. Este singura soluție durabilă, pe termen lung, pentru o problemă care se acutizează. Până la urmă vorbim de vieți și de destine, nu de cifre în statistici.