Principii și coerență în politică

În politica actuală a României orice este posibil. Este ”visul românesc”, un vis care, de fapt, poate fi numit, fără să greșim, coșmar pentru cetățean și pentru funcționarea democratică a sistemului politic și instituțional. Coșmar de care politicului și unei părți a societății civile – parte care ia forme cvasi-politice, vrând să facă politică, fără să se prezinte în fața alegătorilor și nici să-și asume consecințele actelor sale – nu pare să le pese. Ipocrizia este omniprezentă, și ține loc de discurs responsabil.

Cred că trebuie să ne trezim. Și politicieni, și alegători, avem o mare problemă: lipsa consecvenței în demersuri și a coerenței în acțiune. Problemă care este consecința renunțării la principii. Sună așa, a teorie. Nu este teorie. Sunt lucruri cât se poate de practice, și ele nu există de ieri, de azi. În politică principiile vin din ideologii. Un cuvânt hulit, pentru că, nu-i așa, ”comunismul” a fost o ideologie ”criminală”. Și atunci, forțând realitatea, s-a inoculat ideea că TOATE ideologiile sunt la fel de toxice. Au fost destui cei care defilau cu lozinca: ”Ideologiile ucid!”. Prin urmare, am renunțat la ideologii. Dar ce am pus în locul lor? Nimic bazat pe principii și pe valori, ci doar pe interese.

Interesele nu sunt nimic greșit în sine. Partidele, așa cum (nu prea mai) sunt azi, au fost, și ar trebui să fie și acum, promotoarele intereselor unor categorii sociale. Această competiție, până la urmă, pentru reprezentarea oamenilor și pentru promovarea intereselor lor specifice, sub forma politicilor publice, era esența politicii până de curând.

Din păcate, partidele au involuat, devenind din partide construite pe valori și principii, cum spuneam, partide construite doar pentru câștigarea puterii, și exercitarea ei. Asta nu cere nici valori, nici principii. Asta cere oportunism, și o doză mare de dispreț față de realitate, și față de agenda publică. Așa se naște și crește populismul. Unii l-ar numi ”ideologie de substituție”, cum este, spre pildă, ”anticomunismul”. Nu este nici măcar asta. Este cameleonism. „Dacă strada vrea așa, noi facem cum vrea strada!”. Ce mai contează milioanele de voturi date de cetățeni unor candidați și unor partide? Ce mai contează aprobarea în Parlament a unui program de guvernare și a unor legi și politici publice? Noi ne supunem vocii străzii, nu votului alegătorilor!

În aceste condiții, „scârba de politică” devine aproape obligatorie. Oamenii se întreabă: „de ce votul nostru nu mai contează?” Răspunsul pe care și-l dau – și, credeți-mă, judecata cetățenilor este extrem de aspră! – deși dureros pentru aceia care vor să facă, și fac, politica binelui public, este cât se poate de corect: „nu le pasă de noi!”. Cu rare excepții, politicienii și partidele pun pe primul plan jocurile de putere – sterile și fără orizont – și nu agenda cetățeanului. Credeți că această ”agendă” este ceva abstract? Ei bine, nu! Rezumată, asta înseamnă bună guvernare.

Pot genera bună guvernare partidele și politicienii decuplați de la realitate, lipsiți de valori și de principii? Evident, NU! Nu au cum! Cineva spunea că acum dezbaterea politică pare a fi o scenă din ”Ziua cârtiței”, în care se repetă zi de zi de zi aceleași idei și clișee lipsite de conținut, aceleași banalități, aceleași acuze absurde. „Corupții noștri sunt buni, corupții voștri sunt răi!”. Înlocuiți ”corupt” cu orice alt cuvânt, și aveți schema dezbaterii. Cine ar mai putea fi atras de politică, văzând acest spectacol, dezgustător, până la urmă?

Nu a rămas instituție care să nu fie decredibilizată din cauza acestor jocuri sterile, și absurde, pentru putere. Credibilitatea se câștigă greu și se pierde ușor. Același lucru este valabil și pentru democrație, ca sistem politic. Iar ceea ce vedem acum, pe marginea unei teme, dezbătută și în dungă, asupra căreia s-a pronunțat și Curtea Constituțională, și Comisia de la Veneția, ține de teatrul absurdului. Ceea ce ieri era bine, azi e rău, ceea ce era constituțional pare să nu mai fie, și tot așa. De ce? Pentru că toți actorii acestui teatru absurd au uitat de valori și de principii. Cred că dacă își creează un avantaj prin lege, au să câștige alegerile. Au uitat de un lucru esențial: de oferta lor, sub formă de candidați credibili, de proiecte realiste, de nevoile și de așteptările oamenilor.

Dacă nu ne trezim, cetățenii ne vor sancționa extrem de usturător. Pe toți, fără nuanțe, fără deosebire de partide și de ”ideologii”. Vor fi ”ei” împotriva ”noastră”, și setea de răzbunare a cetățenilor este mare. Încă plutim, nu facem nimic pentru recâștigarea încrederii cetățenilor. Ne continuăm jocurile de putere, precum orchestra de pe Titanic, care cânta în timp ce vaporul se scufunda.

Așadar, care este miza anului politic și electoral 2016? Doar câștigarea alegerilor? Sau păstrarea democrației și a credibilității politicului? Eu cred că păstrarea democrației este mai importantă decât efemerul câștig electoral al unora. Trebuie să fim foarte atenți: până acum s-au consumat toate majoritățile guvernamentale posibile, și la ce am ajuns? Ne-am trezit că apare de nicăieri un guvern de ”tehnocrați”, care nu reprezintă pe nimeni, dar care, absurd, este asumat până acum de toți. Vi se pare că alegătorii uită și iartă ignorarea votului lor, a intereselor lor? Să speri, cum fac unii, care se ascund în spatele unor formațiuni politice nou înființate, prezentate drept ”salvatoare”, că păcălești pe cineva, este expresia ruperii totale de realitate.

Întoarcerea la principii și valori este soluția. Deloc populist enunțul. Este, de fapt, condiția primordială pentru a mai exista, ca partide, și ca oameni politici.

Leave a Comment

Scroll to Top