Scumpi la tărâțe, sau nostalgia ca protest

Apar tot mai multe semnale potrivit cărora, după anunțul reducerii TVA la alimente de la 24% la 9%, mulți comercianți au început să mărească prețurile la raft. Astfel înțeleg să răspundă unei măsuri care nu le prejudiciază cu nimic afacerile, dimpotrivă, le poate aduce beneficii suplimentare, prin creșterea puterii de cumpărare, respectiv a volumului vânzărilor.

 

Ar fi prea simplu dacă am crede că respectivii nu cunosc felul în care funcționează economia. Pur și simplu acționează în logica – strâmbă și periculoasă – a maximizării cu orice preț a profitului. Firesc, răspunsul la această măsură ar fi fost – din partea cuiva care vrea să-și întărească poziția pe piață și să atragă noi clienți – deja o mișcare în jos a prețurilor. Cei care măresc prețurile acum, sperând că după scăderea TVA vor rămâne cu un profit mai mare, s-ar putea să aibă o surpriză extrem de neplăcută. Și să fie obligați să reducă mai mult prețurile, pentru a-și recuceri clienții. Românii au o vorbă: „scumpi la tărâțe, ieftini la făină”. Cei care se scumpesc acum la tărâțe ar face bine să se se gândească și la consecințe.

 

Acum, după 25 de ani de la trecerea la economia de piață, constatăm că avem încă o imagine deformată despre capitalism. Pe care ni l-am imaginat-și îl practicăm- precum în serialul „Dallas”, cel din anii ’80: nemilos, nepăsător cu ceilalți, necruțător cu cei slabi. Nu e așa. Suntem toți în aceeași barcă. Avem cu toții responsabilități față de societate, față de soarta noastră comună.

 

Spuneam că Guvernul, respectiv Parlamentul – ceea ce numim îndeobște „stat” – și-au făcut partea lor de treabă, începând un proces de reducere a taxelor, pentru relansarea consumului, unul dintre principalele motoare ale creșterii economice. Este rândul sectorului privat să răspundă acestor măsuri, pentru a consolida evoluțiile pozitive din economie. În fond, 93% din PIB se realizează în sectorul privat. Dacă sectorul privat vede lucrurile doar prin prisma interesului egoist, al pomenitei maximizări a profitului, pe termen scurt ar putea câștiga mai mult. Dar și-ar putea rata viitorul. E drept, trăim tirania timpului scurt. Dar dacă luăm și vedem istoria marilor firme, unele dăinuind de sute de ani, vedem că acelea care au privilegiat timpul lung au fost câștigătoarele. Și, oricât ar părea de ciudat, pentru ele mai puțin a însemnat mai mult.

 

Sper că vom putea beneficia cu toții de pe urma unei măsuri necesare și așteptate: reducerea TVA. Mărirea acestei taxe a fost eroarea economică a acestui secol – e drept, aflat la adolescență, dar asta nu e o scuză – și lipsa ei ne-ar fi scutit de multe probleme. Nu este cazul ca și scăderea ei să ne dea dureri de cap. Societatea, și sistemul economic aferent ei, funcționează pe bază de încredere. Dacă oricare ar fi măsurile pe care puterea politică le ia, lucrurile se schimbă doar în rău, dispar atât încrederea în democrație, cât și în economia de piață. Și oferim o explicație faptului că, dacă ar mai trăi, și ar candida, 45% din populația cu drept de vot l-ar vota pe Ceaușescu. Nu cred că avem nevoie de astfel de nostalgii. Deși, în ultimă instanță, ipoteticul vot ar fi unul de protest față de prezent, și nu o dorință de întoarcere în trecut. Depinde de noi cum vor evolua lucrurile.

 

Leave a Comment

Scroll to Top